Nefericirea

Unele lucruri e bine sa ramana nespuse. Fricile ne altereaza viata. Fericirea este o stare de fapt catre care trebuie sa ne indreptam. Este imposibil sa primesti fericirea. Ea trebuie cautata. Starea ta de zi cu, emotiile ce le lasi sa-ti ia viata in stapanire ne afecteaza relatia. Stiu ca te iubesc dar stiu ca pierdem in fiecare zi cate ceva din relatia noastra daca lasam lumea sa ne ia in stapanire. Suntem deschisi la orice....stai.....am fost deschisi la orice. Vulnerabilitatile noastre sunt fecunde. Se dezvolta incet si creeaza noi fatete ale vietii noastre. Nefericirea ta este o decizie personala. Daca vrem sa fim nefericiti trebuie doar sa lasam lucrurile sa ramana asa cum sunt.
Cerintele mele pot parea absurde. Am spus "pot". Trebuie sa ne ajutam unul pe celalalt sa iesim din starile noastre neplacute. Copilul nostru ne vrea fericiti impreuna.
frici ce ne altereaza existenta:
- nu mai sunt frumoasa
-nu-mi place cum arat
-sunt incapabila
-simt ca nu fac fata situatiei
-oare ma mai iubesti?
-nu petrec timp cu "noi"

Astia suntem noi. Discutia din ultima noapte ne-a facut sa ne indepartam. de obicei, cand oamenii discuta se apropie, sunt mai intimi. Noi nu mai suntem intimi. Initimitatea a devenit un privilegiu. Da inteleg...nu avem cum dar ce nu inteleg.....de ce nu o cautam. De ce nu suntem mai vii. mai virulenti in a fi impreuna in fiecare moment.
A fost o noapte groaznica prin care va trebui sa trec acum, mereu, ciclic si mereu la fiecare atingere a ta.
Sunt furios pe tine si pe noi. Nu stiu unde am gresit eu, noi sau tu...observ doar unde am ajuns in prezent si stiu ca ne-am pierdut ptin unul pe celalalt.
Hai sa incercam iar.
P.S. Sanatatea ta ma ingrijoareaza.

ce idioti!
idee de milioane(de spagari)
"elevii nu o sa mai aiba manuale, ci tablete.....cei mai fara venituri o sa le vanda, cei mai putin interesati o sa le "piarda" iar cei mai bogati o sa le "uite acasa" - ei trebuie sa aiba TABLETA nu una ca ceilalti"

Una dintre frici

Doesc sa-i pot lasa fiului meu cateva ganduri care sa-l ajute atunci cand eu nu sunt langa el. Descopar incet alta fata a mea,alte emotii si sentimente ce nu aveam cum sa le traiesc pana acum. El este copilul meu si-l iubesc mai mult decat orice pe acest pamant. Atat de mult incat nu mai stiu cum sa-i iubesc pe ceilalti. Din dorinta de a face in asa fel incat lui sa-i fie bine uit deseori ca mai sunt si altii ce trebuie sa simta ca-i iubesc. Nu inseamna ca nu-i mai iubesc ci doar ca nu stiu eu cum sa arat. Sunt deseori furios pe un sistem soocial ce ma obliga sa fiu plecat de langa el in fiecare zi, si nu doar o ora, doua sau opt, asa cum se intampla poate la cei mai multi dintre noi, uneori poate ca toata ziua pentru a fi sigur ca pot sa-l ajut in viitor. Am pierdut poate momente in care el a facut pasi importanti, in care se bucura asa cum se bucura copiii, in care se joaca si poate se loveste. In acelasi timp stiu ca nusnt singurul tata ce trebuie sa plece de acasa ca sa fie bine, stiu totodata ca sunt parinti ce poate nu-si vad copilul cu lunile pentru ca sunt plecati in afara tarii. Nimeni nu se intreaba de ce trebuie sa fie asa. Nimeni nu considera asta o problema dar daca suntem putin atenti nu putem sa nu observam ca nu asta este firescul lucrurilor, ca parintii trebuie sa fie langa copii, mai ales atunci cand ei sunt mici, cand descopera lumea, cand se lovesc, chiar si de covor. :)
Astept sa creasca sa-l iau cu mine, sa mergem sa exploram lumea, sa gasim lucruri faine, sa-l invat sa pescuiasca daca asta isi doreste, sa stam la cort , daca o sa-i placa, sa facem poze cu noi si cu muntii, sa-l duc la mare, sa calatorim prin tara, sa-l duc la un concert rock, sa-l tin departe de muzica ce-l poate aduce in acel loc in care eu nu am vrut niciodata sa fiu si poate ca din greseala am ajuns, sa-l ajut sa citeasca, sa invete sa scrie, sa-l ajut sa creasca mare.
Sper sa nu pierd toate aceste sanse.
Fiecare ora numara secunde si clipe ce nu se mai intorc iar eu le pierd de langa fiul meu. Caut scuze. Unele clipe sunt scuzabile, altele nu dar absenta este masura fricii mele ca nu o sa-i pot oferii pe viitor ceea ce isi doreste.
Fiului meu

destinul

destinul este drumul pe care calcam fara sa stim ca ne-am facut rezervare la fiecare halta si noi am ales fiecare rascruce sau pod. Am stabilit fiecare pas dar am cumparat biletul cand eram drogati sau bauti. Nu ne mai amintim nimic.
Asta chiar e bine.

Published with Blogger-droid v2.0.10

prietenii

Cu prietenii sigur  aveti hobby-uri comune dar nu toti oamenii cu care iti faci hobby-urile  incep sa-ti devina prietenii.

Published with Blogger-droid v2.0.10

frici

ca fiul meu nu ma cunoaste.

Published with Blogger-droid v2.0.10

exercitiu de maturitate

n-am stiut ca-i atat de greu sa iesi departe de casa. Nimic nu poate compensa lipsa voastra.
somn usor.

Published with Blogger-droid v2.0.9