Ne iubim. Suntem prieteni. Suntem din cand in cand amanti. Uneori pierdem farmecul aruncandu-ne in cotidian atat de mult incat uitam sa facem sex. Sexul pentru ei este precum drogul. Puternic cand e luat si nostalgic dupa. Cel mai mult urasc sa nu mai stiu cand cuplul are nevoie de sex sau cand ea are nevoie de sex. De fapt cred ca stiu cand este o necesitate. Nu stiu cand este o dorinta momentului.
Ma duc sa beau o bere.
Intr-o zi am pierdut un prieten de-o viata. Puterea lui de a nu fi autentic si de a nu-si recunoaste o limita l-a facut sa se ascunda si sa fuga in lumea lui. Sunt furios pe el ca a fost atat de slab sa nu-si justifice gestul dar regret ca nu mai este. Sunt furios pe el ca s-a retras miseleste si nu mi-a dat ocazia sa fiu furios pe el dupa ceea ce a facut. Sunt furios pe el ca nu are curaj dar mi-e mila de el ca traieste in singuratatea ce nu o vede si nu o va vedea niciodata pentru ca nu vrea sa o recunoasca.
Nu poti avea intotdeauna pretentia de la oameni sa fie verticali si corecti in fata constiintei lor.
Refuz categoric sa ma agat de un ciot de relatie.
Are familie, sotie si copil, are o mama si un tata, are persoane carora le zice "prieteni" dar a uitat sa se aiba pe el chiar daca este cel mai egoist om pe care l-am cunoscut.
ok ....recunosc, din cand in cand cauta sa-i faca pe altii fericiti, si uneori chair grstuit. Fals, asa credeau cei ce nu-l cunosteau. El isi facea cel mai mare bine..avand cel mai profund castig: Magulirea, trufia, supliciul sacrificiului. Aceste momente sunt pentru el ca atunciq cand dai unui amarat un banut ca vrei sa fi aplaudat si te bucuri singur, marunt, in sinea ta, ca ai putut face asta si cineva te-a vazut. E ca acel sentiment ca te duci la biserica doar de Inviere...stiind ca tot anul nu ai trecut pe acolo.
Succes si numai bine!
teoretic, in orice forma de terapie este evident rolul trecutului. Este inutil sa incercam sa scapam de trecut sau sa-l negam. Trecut este ceea ce suntem in prezent doar ca putin alterat de circumstantele actuale. Nu cred ca putem nega drumul cata vreme am ajuns aici. De cele mai multe ori, cand trecem prin evenimente neplacute, drame sau accidente par a fi intamplatoare, dar privind in urma nimic nu este intamplator ci poate doar inconstient. Asta pentru ca scapa constiintei noastre, sau subconstient in forma pervertita, sublimata. Suntem impactul trecutului asupra noastra, suntem suma dorintelor noastre, a frustrarilor si esecurilor, suma viselor noastre si ale parintilor nostri dar si compromisul prezentului cu trecutul. Adunam in prezentul nostru vise, frustrari si compromisuri si le proiectam involuntar si patetic mereu in forma sublimata.
Sa nu ne facem iluzii, nici macar sexul nu este autentic. Am reusit culturalizarea lui pentru a ne masca micile frustrari de noi insine.
Fiul meu si sotia mea sa fie sanatosi.
nu stiu daca trebuie sa ma bucur sau sa fiu trist. Asta inseamna ca nu eram suficient de hotarat in ceea ce-mi doream. Uneori, forte independente de dorinta noastra ne ajuta sa ne dam seama ce anume ne dorim cu adevarat.
Fiecare zi ar trebui sa fie inceputul unei noi vieti. Sa avem curajul sa masuram timpul in clipe frumoase, nu doar in momente traite. Ma surprind deseori "asteptand" o zi in care sa fie mai bine. O viata in asteptare continua, cu o fericire incerta dar ca un miraj ce face pofta de viata. O pofta de viata demna de Sisif, alergand dupa o naluca, cu un volum de munca greu de inteles pentru orice om ce intelege fericirea in mod normal, ca stare de bine. Oare cine poate intelege fericireaa ca alergare continua?! Vrem mai mult, dar dam mai mult, uneori chiar tot. Timp, sanatate, efort, familie,prieteni,liniste.....dar nu in ordinea asta.
Abia cand le pierdem ajungem sa le apreciem valoarea.
