Niciodata la fel

Intr-o zi am pierdut un prieten de-o viata. Puterea lui de a nu fi autentic si de a nu-si recunoaste o limita l-a facut sa se ascunda si sa fuga in lumea lui. Sunt furios pe el ca a fost atat de slab sa nu-si justifice gestul dar regret ca nu mai este. Sunt furios pe el ca s-a retras miseleste si nu mi-a dat ocazia sa fiu furios pe el dupa ceea ce a facut. Sunt furios pe el ca nu are curaj dar mi-e mila de el ca traieste in singuratatea ce nu o vede si nu o va vedea niciodata pentru ca nu vrea sa o recunoasca.
Nu poti avea intotdeauna pretentia de la oameni sa fie verticali si corecti in fata constiintei lor.
Refuz categoric sa ma agat de un ciot de relatie.
Are familie, sotie si copil, are o mama si un tata, are persoane carora  le zice "prieteni" dar a uitat sa se aiba pe el chiar daca este cel mai egoist om pe care l-am cunoscut.
ok ....recunosc, din cand in cand cauta sa-i faca pe altii fericiti, si uneori chair grstuit. Fals, asa credeau cei ce nu-l cunosteau. El isi facea cel mai mare bine..avand cel mai profund castig: Magulirea, trufia, supliciul sacrificiului. Aceste momente sunt pentru el ca atunciq cand dai unui amarat un banut ca vrei sa fi aplaudat si te bucuri singur, marunt, in sinea ta, ca ai putut face asta si cineva te-a vazut. E ca acel sentiment ca te duci la biserica doar de Inviere...stiind ca tot anul nu ai trecut pe acolo.
Succes si numai bine!

Published with Blogger-droid v2.0.9