Una dintre frici

Doesc sa-i pot lasa fiului meu cateva ganduri care sa-l ajute atunci cand eu nu sunt langa el. Descopar incet alta fata a mea,alte emotii si sentimente ce nu aveam cum sa le traiesc pana acum. El este copilul meu si-l iubesc mai mult decat orice pe acest pamant. Atat de mult incat nu mai stiu cum sa-i iubesc pe ceilalti. Din dorinta de a face in asa fel incat lui sa-i fie bine uit deseori ca mai sunt si altii ce trebuie sa simta ca-i iubesc. Nu inseamna ca nu-i mai iubesc ci doar ca nu stiu eu cum sa arat. Sunt deseori furios pe un sistem soocial ce ma obliga sa fiu plecat de langa el in fiecare zi, si nu doar o ora, doua sau opt, asa cum se intampla poate la cei mai multi dintre noi, uneori poate ca toata ziua pentru a fi sigur ca pot sa-l ajut in viitor. Am pierdut poate momente in care el a facut pasi importanti, in care se bucura asa cum se bucura copiii, in care se joaca si poate se loveste. In acelasi timp stiu ca nusnt singurul tata ce trebuie sa plece de acasa ca sa fie bine, stiu totodata ca sunt parinti ce poate nu-si vad copilul cu lunile pentru ca sunt plecati in afara tarii. Nimeni nu se intreaba de ce trebuie sa fie asa. Nimeni nu considera asta o problema dar daca suntem putin atenti nu putem sa nu observam ca nu asta este firescul lucrurilor, ca parintii trebuie sa fie langa copii, mai ales atunci cand ei sunt mici, cand descopera lumea, cand se lovesc, chiar si de covor. :)
Astept sa creasca sa-l iau cu mine, sa mergem sa exploram lumea, sa gasim lucruri faine, sa-l invat sa pescuiasca daca asta isi doreste, sa stam la cort , daca o sa-i placa, sa facem poze cu noi si cu muntii, sa-l duc la mare, sa calatorim prin tara, sa-l duc la un concert rock, sa-l tin departe de muzica ce-l poate aduce in acel loc in care eu nu am vrut niciodata sa fiu si poate ca din greseala am ajuns, sa-l ajut sa citeasca, sa invete sa scrie, sa-l ajut sa creasca mare.
Sper sa nu pierd toate aceste sanse.
Fiecare ora numara secunde si clipe ce nu se mai intorc iar eu le pierd de langa fiul meu. Caut scuze. Unele clipe sunt scuzabile, altele nu dar absenta este masura fricii mele ca nu o sa-i pot oferii pe viitor ceea ce isi doreste.
Fiului meu